ARGUMENTE

În cele ce urmează vom demonstra că Maitreyi de Mircea Eliade, apărut în 1933, este un roman modern al experienţei din perioada interbelică.
Argumentăm tipologia prin călătoria făcută în lumea orientală, cunoscând ritualuri, tradiţii şi obiceiuri, concepţii, mentalităţi, psihologia oamenilor, dar şi prin cunoaşterea unei iubiri indiene, „visul indian”. Această experienţă crucială a protagonistului îi marchează existenţa şi îi modelează personalitatea. Foarte interesant este faptul că Mircea Eliade în 1929, merge în India cu o bursă de studii în filozofia orientală, unde îl cunoaşte pe filosoful Dasgupta de la Universitatea din Calcutta, la care va şi locui. Acolo, o va cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi, imagine zugrăvită pe parcursul romanului în discuţie. Între cei doi se va înfiripa o poveste de iubire pe care scriitorul o va folosi ca principală sursă de inspiraţie în romanul său, transferându-i lui Allan, personajul-narator al romanului, o parte din propria lui experienţă biografică. Este un roman modern prin perspectiva actorială, naraţiunea la persoana I singular din punctul de vedere al unui narator-personaj, rememorarea cu caracter subiectiv, luciditatea şi analiza, absolutul-orgoliul, memoria involuntară şi fluxul conştiinţei, monologul interior şi introspecţia. Formula narativă abordată este cea a romanului de tip jurnal intim, un roman exotic, în esenţă un roman al autenticităţii.

TEMA - TITLUL

Tema principală este esenţializarea mitului erotic. Romanul dezvoltă motivul cuplului, dar şi al extazului erotic, al copacului simbol, al claustrării şi al experienţelor spirituale.
Titlul romanului este simbolic, emblematic, urmărind destinul personajului feminin în viziunea autorului. Autorul a ales acest titlu pentru a sublinia că Maitreyiei i-a fost dedicată cartea, personalitatea eroinei fiind conturată în roman.


INCIPIT SI FINAL

Incipitul romanului preia formula de tip jurnal intim prin confesiunea autentică a personajului-narator. Încă de la început se fixează coordonatele spaţio-temporale, şi anume personajul Allan se află în anul 1929, în cartierul Bhowanipore din Calcutta, în India.
Finalul este ambiguu, deschis interpretărilor, îndemnându-ne să reconstruim deznodământul poveştii de iubire, fiindcă este marcat de o serie de întrebări retorice ale personajului-narator: „…Şi dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde ştiu? Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei…”, o continuare a interogaţiilor din moto. În final nesiguranţa, îl cuprinde pe Allan care se întreabă dacă îşi poate găsi sufletul pereche, deoarece el nu a luptat pentru supremaţia iubirii.

NIVELELE

Compoziţional, formula narativă conduce la multiplicarea perspectivei prin existenţa a trei niveluri ale scriiturii şi la interferenţa „vocilor” narative ale textului. Primul nivel reţine însemnările zilnice ale lui Allan, consemnate cu fidelitate în timpul şederii în casa lui Narendra Sen şi reprezintă „vocea” protagonistului care a trăit cu pasiune experienţa relatată. Cel de-al doilea nivel conţine câteva comentarii adăugate între paranteze, ulterioare producerii faptelor şi a întâmplărilor, care au scopul de a explica şi de a clarifica anumite aspecte notate în jurnal şi reprezintă „vocea” raţională a celui care înţelege experienţa trecutului şi încearcă să se detaşeze. Al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator care, în timp ce scrie retrăieşte de fapt povestea de iubire cu Maitreyi, analizează cu luciditate sensul profund al evoluţiei şi al semnificaţiilor sale, reprezentând „vocea” naratorului care încearcă să dea sens celor întâmplate.

NEMTOMMILYEN KÉRDÉSRE LESZ A VÁLASZ, DE ALÁ VOLT HÚZVA

Apare încă de la început neconcordanţa dintre istoria propriu-zisă şi rememorarea acesteia, timpul narării (1933) şi timpul naraţiunii (1929). Rememorarea, cu ajutorul jurnalului, conferă romanului un caracter de o subiectivitate evidentă. Perspectiva este actorială (narator-personaj, discurs subiectiv, naraţiune la persoana I singular) întâlnită în reproducerile din jurnal, dar şi auctorială a unui narator obiectiv ce rememorează trecutul. Cu toate că apare o distanţare în timp faţă de consemnările din jurnal, naratorul rămâne acelaşi repovestind în prezent lucrurile cu mai multă luciditate şi spirit obiectiv. Prin luciditate naratorul descoperă lumea fascinantă a Maitreyei, analizându-şi în acelaşi timp stările şi senzaţiile, dorinţa de cunoaştere şi de renunţare la vechea cultură printr-o claritate desăvârşită. Naratorul-personaj, prin memoria involuntară, completează informaţiile din jurnal, astfel, cronologia faptelor nu este respectată decât parţial, urmărind fluxul conştiinţei.

REZUMATUL

Allan, un tânăr britanic, care lucra pe un şantier în India, se îmbolnăveşte de malarie şi este spitalizat. În perioada de convalescenţă, europeanul este găzduit de şeful său, inginerul Narendra Sen, în casa căruia o va cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi. Romanul surprinde inedita iubire dintre cei doi care provin din spaţii diferite de cultură, civilizaţie, religie şi mentalitate. Romanul propune o manieră autentică de a vorbi despre primii fiori ai dragostei. Iubirea este prezentată în ipostaza de iniţiere cu candoarea ei specifică, deoarece este una interzisă, ei provenind din lumi diferite. Astfel, prietenia iniţială se transformă, tinerii îndrăgostindu-se involuntar şi pasional.
Dragostea tinerilor este deconspirată de Chabu, sora Maitreyiei. Allan este alungat, Maitreyi se revoltă şi se sacrifică în numele iubirii, dăruindu-se unui modest vânzător de fructe. Allan se retrage în Himalaya, unde încearcă să îşi vindece rănile cauzate de iubire, însă orice aventură nu-l poate ajuta să o uite pe Maitreyi.


SZÖVEG VÉGE, NEMTOM MILYEN KÉRDÉSRE

Modul de expunere utilizat în romanul modern de tip subiectiv este introspecţia, reprezentată în text prin monolog interior, cu ajutorul căruia naratorul-personaj îşi transmite gândurile şi sentimentele. Câteodată acest monolog se exteriorizează şi apare dialogul. Stilul de exprimare este simplu, fără figuri de stil, adică anticalofil.

Conflictul romanului se constituie din opoziţia (antiteza) celor două lumi diametral opuse: occident şi orient, mentalităţi, cultură şi religie.
În realizarea personajelor sale, autorul foloseşte atât modalităţile caracterizării directe în realizarea memorabilelor portrete fizice ale personajului feminin, cât şi caracterizarea indirectă, în conturarea portretelor morale ale personajelor. Allan este tipul intelectualului lucid şi subtil, iar Maitreyi este tipul ingenuei seducătoare.

Maitreyi este un roman al experienţei, deoarece trăirile celor doi sunt expresia unui puternic sentiment de dragoste, în care extazul simţurilor este specific filozofiei lumii indiene. Iubirea este concepută ca un ritual al comunicării, în care experienţa este una reală, personală, rememorată de naratorul-personaj de la începutul până la sfârşitul acestei „experienţe indiene”.