SIMETRIE – ASIMETRIE ÎN PROCESUL INSTRUIRII ŞI SELECŢIEI sportivilor jdoka

Lect.univ. dr. ION-ENE MIRCEA

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" GALAŢI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Cuvinte cheie: judo, simetrie-asimetrie, instruire, selecţie.,

Este cunoscut faptul că însuşirea acţiunilor tehnice pe ambele părţi măreşte eficienţa sportivilor judoka ( A. S. Karpetean, 1981; Gh. Cismaş 1981). Totodată, s-a stabilit că antrenarea intensă şi de durată cu efectuarea în mod deosebit a acţiunilor tehnice pe o singură parte, provoacă sportivilor dezvoltarea asimetrică a muşchilor pereche, ţinuta incorectă şi senzaţii de durere în aparatul osteo-articular. Insuficienta dezvoltare a unor grupe musculare poate contribui la imperfecţiuni în structura motrică, ritmică, evident prin imposibilitatea de a utiliza în timpul mişcării cele mai puternice grupe musculare ( V. Ludu, 1983; N.A.Fomin, I.N.Vavilov, 1991).În această ordine de idei menţionăm că majoritatea autorilor consideră necesară reducerea cât mai mult posibil a asimetriei motrice cu preponderenţa de realizare a acţiunilor pe partea îndemânatecă, dominantă din punct de vedere al asimetriei ( V. P. Filin, A. N. Fomin, 1980; Ia. K. Koblev şi coautorii 1983; B.I.Taracanov, 1996).

Asimetria funcţională existentă între partea îndemânatică şi cea neîndemânatică a corpului are la bază stadiul mai lent de efectuare a proceselor nervoase şi biochimice la nivelul scoarţei şi muşchilor, efect al unor reflexe în majoritatea lor condiţionate.

Este normal ca un braţ să fie mai neîndemânatic, să aibă mai puţină coordonare, viteză şi forţă decât celălalt care este mai mult solicitat în viaţă şi în activitatea sportivă. Dar, orientarea spre activizarea unui singur braţ, a unui singur picior, a unei părţi a organismului nu satisface cerinţele sportului modern şi împiedică în mare măsură obţinerea unor rezultate sportive superioare.

Se pune problema motivului pentru care există opinii controversate în ceea ce priveşte importanţa simetriei – asimetriei în activitatea sportivă.

Studierea acestora nefiind un scop în sine, propunem să examinăm doar câteva aspecte ce ar putea avea influenţă în procesul de instruire a sportivilor judoka. Se consideră admisibilă şi firească asimetria în constituţia şi funcţiile organismului uman, susţinând că nu este necesar a se obţine egalitate deplină morfologică şi funcţională. În judo existenţa acestei asimetrii morfo-funcţionale se face simţită în foarte multe momente ale luptei ( poziţii de luptă, prize, execuţia procedeelor etc ). Unii autori au constatat că eficienţa reducerii asimetriei motrice depinde de vârstă, perioadă de pregătire şi valoarea sportivului.

Se consideră că asimetria motrică este mai uşor de corectat în copilărie, la vârsta adolescenţei, precum şi în etapa primară de instruire tehnică.

Gradul de asimetrie funcţională şi dominantă corticală trebuie avute în vedere la selecţie. S-a dovedit că sportivii cu un grad ridicat de asimetrie stânga (care înregistrează valori superioare de notare spre stânga comparativ cu cele pe dreapta) au un nivel de îndemânare mai ridicat. Se apreciază că un subiect este simetric când valorile de rotare spre stânga sunt egale cu cele spre dreapta. De asemenea s-a dovedit faptul că "persoanele la care predomină emisfera dreaptă, respectiv stângacii, au circuite nervoase mult mai permeabile, funcţionale şi un grad de îndemânare sporit comparativ cu dreptacii, ceea ce justifică selectarea lor pentru sporturile unde îndemânarea este deosebit de importantă ca în cazul sporturilor de luptă.

Deosebirile în ceea ce priveşte eficienţa corectării şi utilizării asimetriei motrice îşi găsesc explicaţie, în mare măsură, în particularităţile individuale ale sportivilor:

Astfel, cercetând problemele individualităţii omului V.G.Ananiev a evidenţiat trei grupe de calităţi :

Calităţile bilaterale sunt prezentate sub aspectul simetriei caracteristicilor structural dinamice ale organismului, care sunt concomitent şi neurodinamice şi general-somatice.

Din cele expuse mai sus se deduce că deosebirile în acţiunile simetrice-asimetrice pot depinde atât de particularităţile morfologice cât şi de calităţile sistemului nervos.

Problema asimetriei este strâns legată de motivaţie, pusă în evidenţă de predispoziţia individului de a-şi orienta activitatea într-o anumită direcţie. Din observaţiile făcute, reiese că munca fiind mai uşoară, atât pentru antrenori cât şi pentru sportivi (care urmăresc rezultate imediate), orientarea generală este în proporţie de cca 80% spre folosirea şi perfecţionarea procedeelor pe partea îndemânatecă. Chiar dacă au existat unele încercări în sensul dezvoltării simetriei din partea sportivilor judoka sau a antrenorilor, după primele eşecuri, dar mai ales determinaţi de necesitatea de a se pregăti pentru competiţii imediate şi nu pentru perspectivă, ele au fost abandonate.

La rândul său persistenţa motivaţiei depinde de complexul particularităţilor individual-psihologice ale individului, Dar, modificând cerinţele activităţii, motivaţia se poate schimba, concomitent cu predispoziţia pentru asimetria motrică anterioară.

Eficienţa corecţiei asimetriei motrice depinde de metodele utilizate. S-a evidenţiat că instruirea uniformă pe ambele părţi nu contribuie la reducerea asimetriei motrice, dimpotrivă o majorează, pentru reducerea ei fiind necesare doar eforturile asimetrice (E.P. Iliin, 1966, V.I. Grigoriev 1994).

Este de presupus că lipsa acestor informaţii din metodica de instruire poate influenţa negativ rezultatul final, determinându-i pe unii antrenori să fie sceptici în privinţa posibilităţii de reducere a asimetriei motrice.

Observaţiile noastre ne-au arătat că sunt sportivi care execută procedee şi diferite mişcări pe partea neîndemânatecă, de obicei în antrenamente fără ca acest aspect să constituie o preocupare majoră. În general, deprinderile formate pe partea îndemânatică a corpului se transmit în mod reflex celeilalte părţi, determinând posibilitatea folosirii spontane a părţii neîndemânatice.

Din cele arătate mai sus reiese faptul că în judo existenţa asimetriei morfo-funcţionale se face simţită în foarte multe momente ale luptei. Acest fapt influenţează în mod negativ ridicarea măiestriei sportive şi frumuseţea luptei. Pentru a se înlătura aceste deficienţe este necesară o prelucrare specială a părţii neîndemânatice a corpului, pentru a putea fi adusă cât mai aproape de valoarea părţii îndemânatice. Această pregătire şi perfecţionare se poate începe de la vârste mici 10-12 ani. În această direcţie antrenorul este obligat să cunoască particularităţile fiecărui sportiv în parte.

Noua acţiune motrică se naşte ca rezultat al exerciţiilor repetate, ea formându-se după mecanismul reflexelor condiţionate şi al transferului încrucişat pe calea consolidării legăturilor nervoase temporare într-un sistem închegat, echilibrat al proceselor nervoase. În cadrul repetărilor, acţiunea se perfecţionează, deoarece legăturile nervoase temporare se îmbunătăţesc şi se diferenţiază. În procesul de instruire trebuie să se respecte cu stricteţe principiile învăţării precum şi cerinţele generale ale metodelor învăţării.

Putem concluziona că determinarea volumului optim de însuşire a acţiunilor tehnico-tactice în judo depinde de:

- - nivelul de instruire a sportivului şi evidenţa simetriei-asimetriei motrice în procesul pedagogic de instruire.

De aceea înainte de a decide ce şi cum să învăţăm, trebuie să răspundem la întrebarea pe cine învăţăm ?

Această manieră de lucru ne oferă justificare pentru a afirma necesitatea evidenţei particularităţilor individuale în procesul pedagogic, pentru a diferenţia metodele, mijloacele, materialele şi formele de organizare a pregătirii.

Cu alte cuvinte la soluţionarea eficientă a problemei instruirii tehnico-tactice în judo poate contribui diferenţierea, sau mai bine zis respectarea profundă a principiului individualizării.